Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Angela Cojocaru

Consilier psihologic

Varsta: 53 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihotraumatologie
Apreciere




Ce este constiinta?

Poza
08 Martie 2012

Atentie? Trezire? Gandire? Enigma constiintei consta in insasi definitia ei.
   
Constiinta este un sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale, ne lamureste DEX-ul cu definitia pe care o ofera celor interesati. Pana in acest moment insa, nu s-a gasit o explicatie stiintifica care sa valideze aceasta definitie, stiinta cautand deseori sa coreleze constiinta cu constienta.

Iata in continuare si alte cateva definitii ale constiintei, apartinand unor prestigiosi oameni de cultura si filosofi.
• “Constiinta este lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau”
- ne spune Confucius;
• “Constiinta este busola omului”
-
apreciaza Vincent Van Gogh;
• “Tribunalul acesta pe care omul il simte in el este constiinta”
defineste Immanuel Kant;
•  “Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi” este de parere Oscar Wilde. Si exemplele pot continua.
   

Definitiile, mai stiintifice sau mai poetice, le simtim parca incomplete… parca ceva lipseste… parca ceva nu s-a spus. Si pe buna dreptate. Constiinta constituie pe mai departe un obiect de studiu extrem de complex pentru neurologi, psihiatri si psihologi. Definirea ei este departe a fi exhaustiva. Este o reprezentare formulabila in termeni de limbaj a unei situatii prezente sau trecute: ceva foarte apropiat de atentia reflectata. Dar poate avea si o acceptie mai logica, in raport cu starile de constienta: somnul este opus veghei. Acest ultim termen este adesea sinonim constiintei.
   
Constiinta are sensuri multiple. De asemenea, se poate considera constiinta prin opozitie la inconstientul psihanalitic. In acest caz, se admite ca ceea ce conteaza este inconstientul insusi, adica un ansamblu de procese care se deruleaza in creierul subiectului. Inconstientul corespunde unor operatii ale sinelui, care scapa observatiilor obisnuite ale subiectului, dar care lucreaza pentru el, fara participarea sa subiectiva. De unde ideea ca inconstientul este legat de constient, fiind structurat precum limbajul. Omul este atunci o fiinta aparte, pentru ca vorbeste.
   
Constiinta este un fenomen subiectiv. Prin ce metode poate fi obiectivata?
   
Exista o multime de incercari cognitive, cu masurarea timpului de reactie, cu teste de punctaj, utilizate de psihologi. La om, starile de constiinta sunt insotite de modificari ale impulsurilor electrice globale ale creierului. Acestea sunt descompuse in mai multe unde si asociate operatiilor mentale. Cu ajutorul acestor “marcatori”, se poate constitui o neurobiologie functionala a constiintei. Tomografia sau rezonanta magnetica nucleara, de exemplu, permit studierea activitatii unor regiuni ale creierului, in cursul fenomenelor constiente.
   
Sa luam un exemplu. Vedeti o scrumiera. Aceasta este o operatie constienta. Dar, inconstient, scuturati in ea scrumul tigarii. In mod inconstient, acest obiect a fost identificat cu o scrumiera. Pentru aceasta, diferite operatii din creierul dvs., din cortex, in special, au avut loc.

Forma rotunda, adancitura, pozitia scrumierei, toate aceste informatii au fost reunite pentru folosirea obiectului astfel identificat, adica recunoscut, pentru ca el sa fie asociat actiunii care consta in depunerea scrumului in scrumiera. Instrumentele de care neurologii dispun, le permit sa afirme ca toate aceste operatii sunt efectuate de regiuni diferite ale creierului, dar tratate in ansamblu. Astazi se stie ca anumite unde, care emana din activitatea electrica produsa de asocierea mai multor ansambluri de neuroni, contribuie la sincronizarea diferitelor regiuni ale creierului si le face sa lucreze impreuna.

Constiinta este un proces de “categorizare”, care inseamna reperarea, apoi asocierea intre ele a unor categorii, pentru constituirea supercategoriilor. Astfel, identificarea unui morcov trece prin asocierea acestuia cu categoria legumelor, apoi a culorilor, formelor, etc. In plus, ca fenomen al gandirii particular, care poate fi verbalizat si povestit altcuiva, constiinta este intotdeauna asociata unui fond de afect.
   
In concluzie, pentru oamenii de stiinta, nu exista constiinta pura, nu exista constiinta separate de corp, ci doar constiinta asociata unei fiinte cu corp.

Angela Cojocaru
Psiholog medicina muncii, consilier psihologi


Numar vizualizari: 2628




Adauga comentariu