Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 41 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Disciplinarea copiilor

Poza
15 Ianuarie 2015

Cand vorbim despre disciplina, multi parinti se simt derutati de opiniile contradictorii emise in acest sens. Pe langa cartile aparute in ultimii ani si in care gasiti sfaturi in mai multe directii, si parerile bunicilor si parerile vecinelor sunt contradictorii. Severitatea si indulgenta in educarea copiilor par a fi greu de deosebit.
 

Pentru inceput as dori sa stabilim ca disciplina nu este sinonima cu a pedepsi si nici nu este un mijloc de a-l face pe copil sa se supuna dorintelor sau nevoilor parintilor. Disciplina este un antrenament pe care il aplicam copiilor nostri cu scopul de a forma un adult capabil si responsabil care sa-si regleze conduita si sa-si exercite libertatea.
 

Atentia, aprobarea si afectiunea pe care parintii le-o acorda copiilor reprezinta puternice incurajari. Fara sa ne dam seama, noi suntem aceia care incurajam la altii anumite comportamente. Incurajarile parintilor joaca un rol determinant in influentarea comportamentului bebelusilor si copiilor. Trebuie sa stiti ce fel de comportament sunteti pe cale sa favorizati.
 

Va voi descrie noua lectii importante pe care stiinta ni le-a predat si de care fiecare parinte ar trebui sa tina cont in procesul de disciplinare a copilului.
 

1. Copilul trebuie sa fie pregatit sa invete. Daca este obosit, bolnav, suparat sau evita procesul de invatare parintele ar trebui sa faca o pauza.


2. Copilul trebuie sa fie in stare sa faca ceea ce incercati sa il invatati. De multe ori parintii incearca sa-i invete pe copii lucruri imposibile pentru ei. De exemplu: a fi curat la varsta de noua luni, sa stea linistit la restaurant la vasta de doi ani, sa fie politicos si sa aiba bune maniere la patru ani. Lista este interminabila. Aceste scopuri sunt irealiste fiindca depaseste capacitatea lui, natura copilului si stadiul sau de dezvoltare. Sa nu asteptati de la copil mult mai mult decat este el pregatit sa ofere.


3. Evitati pedepsele, folositi-le doar ca ultima alternativa, pentru a-l impiedica pe copil sa se sinucida sau sa se raneasca. Daca copilul de cativa anisori intentioneaza sa traverseze strada singur va trebui sa ganditi d-voastra in locul lui si sa stapaniti situatia. O palma la fund il va invata sa nu se comporte periculos sarind de pe trotuar in fata masinilor. Deoarece efectul pedepselor este de a suprima temporar o reactie, cand efectul represiv se va atenua, comportamentul sanctionat va reveni. Un alt motiv pentru a nu pedepsi un copil este ca de fiecare data cand il pedepsiti il invatati sa va deteste si sa se teama de d-voastra. Ura si teama va indeparta copilul si de parinte cat si de lectiile pe care i le preda.


4. In locul pedepselor utilizati tehnica extinctiei. Nu mai incurajati acea actiune, nu o mai recompensati. Daca un copil foloseste cuvinte urate, mama va manifesta atata contrarietate incat atentia ei va fi un adevarat stimul de incurajare. Ignorand aceste cuvinte si ramanand calma il va ajuta pe copil sa realizeze ca nu o poate irita pe mama, nu-i poate capta in acest mod atentia si va inceta.


5. Parintele trebuie sa dispuna de dragoste si atentie pentru a-si stimula copilul. Fiti o persoana agreabila, amuzanta, dovediti ca dragostea si afectiunea d-voastra reprezinta recompense pentru purtarea sa buna. Daca petreceti timp putin alaturi de copil si nu va amuzati gratuit fara sa-i cereti sa faca ceva, atunci poate ca nu il incurajati suficient sa doreasca dragostea si atentia d-voastra. Un parinte care nu a pus bazele relatiei inca din perioada cand copilul sau era un bebelus si nu ia oferit afectiunea de care avea nevoie, orice cerere ar avea si orice problema ar incerca sa rezolve, timpul pierdut nu se va putea recupera si niciodata nu va putea deveni prietenul copilului.


6. Incurajati-va copilul in tot ceea ce doriti sa-l vedeti facand si nu acordati atentie lucrurilor pe care le face si nu va plac. Indiferent daca copilul va cere o parere sau un sfat cu privire la ideile sau actiunile sale axati-va intentionat sa vorbiti de partile bune. Apreciati, admirati, complimentati, incurajati si treceti sub tacere partile care nu va plac si nu faceti comentarii asupra lucrurilor ce trebuiesc ameliorate. Daca nu puneti in valoare ceea ce este bun, lasati sa iasa la suprafata numai lucrurile care au defecte.


7. Incurajati orice progres si nu asteptati sau nu pretindeti reusita in totalitate pentru a-l incuraja. Daca un efort sincer nu este observat si apreciat, in lipsa recompensei orice ameliorare lenta regreseaza. Putem gasi mereu un motiv sa-i complimentam pe copiii nostri. Multi parinti nu acorda atentie momentelor cand copiii lor sunt cuminti, se poarta bine. Nu-i deranjeaza asa ca ii ignora. Dar atunci cand copilul iese in evidenta cu ceva, atrage imediat atentia. Iar parintii nu fac decat sa incurajeze comportamentul pe care nu il doresc. Recomandarea este de a incuraja comportamentul dorit in loc de a ignora copilul cand se poarta bine.


8. Faceti in asa fel incat copilul sa reuseasca in primele etape ale activitatilor. Incepeti cu sarcini usoare pentru care copilul este pregatit. Daca in prima perioada este important sa-l incurajati cat mai des, o data cu progresul se pot rari si incurajarile. Daca in primele etape un copil reuseste il veti ajuta foarte mult sa indrageasca acea activitate.


Daca veti aplica aceste principii veti avea succes si veti fi de acord cu mine ca educarea copilului nu este o tema spinoasa si nici un proces intortocheat care depinde prea mult de personalitatea parintelui sau a copilului. 


Numar vizualizari: 1804




Adauga comentariu