Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 41 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Ce fel de parinte esti?

Poza
02 Februarie 2012

Stilurile parentale sunt definite ca maniera in care parintii isi exprima credintele despre cum trebuie sa fie parintii buni sau parintii rai. Toti parintii vor sa fie parinti buni si evita sa faca ceea ce cred ei ca ar face un parinte rau. Adopta stilurile insusite de la parintii lor, pentru ca nu stiu ce altceva sa faca si simt ca aceasta este modalitatea de a fi parinte.

Parintii orientati catre o disciplina relationala folosesc dragostea, ca stil parental de baza. Cei ce uzeaza de disciplina actiunii folosesc limitele permisivitatii, ca stil parental esential. Cuvantul disciplina implica a-l invata pe celalalt, nu a-l pedepsi, asa cum este foarte des interpretat. Toti copii au nevoie sa li se explice si sa fie corectati cand e cazul, pentru a-si insusi comportamente acceptate.

Stilul parental de respingere sau neglijare este acel stil ce presupune atat dragoste scazuta cat si limite scazute. In acest caz se considera ca fiind inadecvat sa intampini nevoile copiilor. Uneori este considerat ca un stil parental indiferent, din cauza lipsei de implicare emotionala si de control asupra copilului. Intr-o asemenea familie, parintii si copii sunt angajati frecvent in cercuri vicioase de interactiune.

Copilul face schimbari in comportamentul sau pentru a preveni reactia abuziva a parintilor. Acestia cred ca daca il determina pe copil sa se supuna, indiferent de mijloace, actiunea lor este justificata.

Stilul parental autoritarist presupune limite inalte si dragoste scazuta. Aceasta nu insemna ca parintii autoritari nu isi iubesc copilul. Ei isi iubesc copilul, dar punctele tari ale stilului lor sunt in disciplina actiunii si nu in disciplina relatiei (dragostea). Cei mai multi dintre copii cu parinti autoritaristi nu recunosc existenta unei relatii apropiate, calde cu parintii lor. Acesti parinti valorizeaza supunerea si respectul. Ei nu negociaza reguli si treburi casnice si cred intr-o ierarhie a familiei cu tatal coordonator principal urmat de mama si apoi de copii. Acest tip de parinte are tendinta de a folosi bataia ca metoda de forta extrema. Bataia este doar un instrument si nu ajuta pe copil sa-si interiorizeze semnificatia binelui si a raului. Utilizarea consecventa a pedepsei corporale este in detrimentul dezvoltarii sanatoase a copilului.

Milioane de copii sunt atacati violent in numele disciplinei. Ei, la randul lor devin extrem de violenti. Vina e atribuita pe rand copiilor, mass-mediei, situatiei economice, scolilor si tocmai principalul vinovat nu intra in discutie. Parintii care folosesc disciplinarea fizica sunt primii care ii invata pe copii sa fie violenti.

Sentimentul propriei valori si a stimei de sine sufera puternic cand individul este agresat. Cei ce sunt batuti sau amenintati cu bataia, devin rebeli, razbunatori si refractari fata de parintii lor. Unul dintre cele mai dezastroase efecte ale bataii il reprezinta blocarea comunicarii dintre parinte si copil. Bataia creeaza o relatie plina de tema, furie si evitare si nu o apropiere emotionala reciproca.

Stilul parental autoritar inseamna a lasa copiii sa fie ei insisi si sa invete despre lumea inconjuratoare, in mod independent, dar parintii stabilesc limite si isi controleaza copii. Fac aceasta intr-un mod iubitor si plin de afectiune. Probabil ca cei mai multi dintre copii cu parinti autoritari isi cunosc limitele si nu se tem ca vor fi batuti atunci cand fac greseli.

Stilul parental permisiv consta in dragoste ridicata (disciplina relationala) si limite scazute (disciplina actiuni). Parintii permisivi sunt total de acord cu nevoile de dezvoltare si emotionale ale copiilor lor, dar au dificultati in stabilirea de limite ferme. De fapt, cea mai importanta caracteristica a lor este ca sunt inconsecventi. De-a lungul timpului copii invata sa-si manipuleze parintii pentru a fi lasati sa faca ce vor.
Stabilirea de limite inconsecvente este un simptom al inabilitatii de a fixa limite clare pentru sine. A invata sa se afirme este esential pentru un parinte permisiv.

Stilul parental democratic sau echilibrat  inseamna atat dragoste ridicata, cat si limite inalte. Este bazat pe conceptele democratice, cum ar fi egalitatea si increderea. Parintii si copii sunt egali in termenii nevoii de demnitate si valorizare, dar nu in termenii de responsabilitate si luarea deciziilor. Parintii ofera independenta si responsabilitate copilului. Parinti prezinta asteptari, nu cereri pentru a castiga cooperarea si respectul copilului.

Cercetarile au demonstrat ca exista in principal stiluri educative in familie, care corespund unui echilibru intre dragoste si limite. Dragostea si limitele permisivitatii sunt termeni ce descriu o orientare a disciplinei parentale, dar si succesul artei de a fi parinte.          

Delia Ciobancan,
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan

http://cabinet-psihologic-
online.ro/


Numar vizualizari: 3775




Adauga comentariu