Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 40 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Cu copilul in terapie

Poza
27 Ianuarie 2012

Niciun om nu se dezvolta de unul singur. Evolutia omului se face prin ideile si exemplele concrete oferite de cei care il invata. Toate persoanele cu care avem de-a face de-a lungul vietii contribuie la propria dezvoltare prin experienta interactiunii.

Primul context al dezvoltarii este familia. Cand unul din membrii familiei are dureri, simptome, toti membrii familiei simt durerea intr-un anume fel. Simptomele au o functionare in familie, la fel cum au o functionare individuala.

Familia se comporta ca si cum ar fi o unitate, ca si cum ar fi un corp cu membre si organe. Familia actioneaza pentru a realiza un echilibru in relatii. Acest echilibru reiese din stiluri de comunicare repetitive, circulare si predictibile. Cand se intampla ceva neasteptat, nedorit, membrii familiei lupta sa pastreze echilibrul.

In jurul relatiei dintre cei doi parteneri graviteaza celelalte relatii, iar acestea vor fi asemanatoare relatiei maritale. Cand un copil are simptome, acesta le transmite relatiei maritale a parintilor. Simptomele sunt strigatul lui de ajutor evidentiind felul cum absorbe durerea din jur; iar acestea ii afecteaza propria dezvoltare.

Schimbarea unui copil adus la terapie presupune schimbarea modului de functionare al intregii familiei.

Ce se intampla cand parintii vin cu copilul in terapie si pun sarcina de schimbare a lor pe umerii copilului, in loc sa analizeze familia ca intreg?
Copilul este un membru al familiei care incerca deja sa schimbe ceea ce nu merge bine acasa. Iar atunci cand este adus la specialist i se solicita sa-si intensifice eforturile pentru a intelege normele primare si critice ale familiei. Aceasta il impovareaza si mai mult pe copil si se simte si mai putin capabil. Reactia lui simptomatica este un raspuns neadaptat si neacceptat de catre familie sau societate. Tratand familia impreuna, se scoate la lumina acele aspecte ale vietii de familie care, desi trecute cu vederea, produceau simptome.

Cererea de vindecare a copilului presupune ca atat copilul cat si mama sa intre impreuna un tratament. Este important si includerea tatalui in terapie, desi este uneori greu de abordat in a-l angaja in procesul terapeutic. Tatal considera ca grija parinteasca e mai degraba sarcina sotiei si ea trebuie abordata. Acesta este greu de convins ca rolul lui in familie este la fel de important pentru sanatatea copilului, ca si rolul mamei.

Atunci cand parintii sunt apropiati emotional si investesc unul in celalat mai mult decat in copil, acesta isi poate reveni usor. Daca parintii investesc emotional mai mult in copil decat in relatia maritala, copilul regreseaza.

Parintii divortati emotional nu pot gestiona suferinta copilului. Mama si tatal sunt arhitectii acestei constructii numite familie si de aceea trebuie sa fie prezenti in terapie.
Chiar daca mamele initiaza terapia, pe parcurs i se cere sotului sa devina la fel de implicat ca si ea. Impreuna pot rezolva ceea ce separat ar fi dificil sau imposibil.

Cand are loc primul contact cu terapeutul?
De obicei, o mama grijulie solicita o consultatie deoarece cineva din afara familiei i-a etichetat copilul intr-un anume fel. Probabil, copilul manifesta o tulburare de comportament cu mult inainte de a fi etichetat de cineva din afara familiei. Si in tot acest timp membrii familiei s-au comportat ca si cum nu ar fi remarcat comportamentul problema, deoarece deservea o functie in familie.

Pentru ca manifestarea simptomelor la copil sa fie vizibile de cei din afara, apar unele evenimente ca:
• schimbari din afara familiei: razboi, criza economica, etc.
• schimbari in cele doua familii de origine: imbolnavirea bunicilor, etc.
• cineva intra in familia sau o paraseste: venirea bunicii sa locuiasca cu familia, gazduirea unui chirias, menajera noua, nasterea unui frate;
• schimbari biologice: spitalizarea tatalui, un copil ajunge la varsta adolescentei;
• schimbari sociale majore: familia se muta in alt cartier, tatal primeste o promovare la serviciu, fiul merge la facultate.
Aceste evenimente solicita un efort de a integra schimbarile si afecteaza echilibrul familial existent. Daca un membru este afectat de un eveniment, toti sunt afectati, mai mult sau mai putin.

Terapeutul va specula evenimentul care a produs reactia comportamentala la copil. Daca relatia maritala este principalul suspect, atunci relatia dintre parintii si copilul va fi prima preocupare a terapiei. Terapeutul va dori sa afle din ce familii provin parintii; modul in care s-au ales unul pe celalalt si motivele care-i fac sa fie dezamagiti; modul in care-si manifesta dezamagirea, pentru a afla motivul pentru care copilul simte nevoia sa manifeste simptome pentru a mentine familia impreuna.

Fara sa fie constienti parteneri de cuplu construiesc relatia si sunt arhitectii noii lor familii, care include copiii. Sa nu le fie cu mirare cand sunt invitati sau participanti la deconstructia unei relatii disfunctionale sau la remodelarea familiei.

Delia Ciobancan,
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/


Numar vizualizari: 2969




Adauga comentariu