Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 40 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Cum ne afecteaza caderea nervoasa

Poza
09 Aprilie 2012

Caderea nervoasa este o criza existentiala, este o urgenta psihica deseori nediagnosticata din speranta individului de a o depasi cu brio. O serie de factori de risc si factorii situationali traumatici sau traumatizari cumulative participa la declansarea caderii nervoase.

Exista dispozitii fiziologice de natura mai putin ereditar-genetica si care sunt puse pe seama unor traume anterioare. Experientele de deprivare ale copilariei timpurii pot duce la tulburari neurologice si alterarea modularii afective. Afectele de angoasa pot sa se transforme mai des in panica, o stare disponizitionala negativa se transforma in depresie. Asadar, dispozitia dobandita in cursul istoriei personale poate sa agraveze stapanirea situatiilor critice.

Personalitatile active, dominante, inclina in cazul unei caderi nervoase, mai degraba catre excitatie, printre altele cu consecinta tulburarilor de somn, in timp ce personalitatile pasive, orientate catre siguranta si dependente de autoritate, tind catre retragere si reactii depresive.

In functie de personalitatea fiecarui individ, in situatii de criza unii vor avea un comportament de stapanire orientat pragmatic spre rezolvarea problemelor; altii, incercand sa-si comunice sentimentele isi pot pierde speranta, se pot simti neajutorati, vulnerabili si chiar anesteziati emotionali, mai ales daca sunt prezente mecanismele de aparare ale negarii si evitarii.

Alteori unii indivizi schimba semnificatia unei situatii prin o interpretare sau fragmentare a realitatii. Aceasta poate ajuta individul in a dezvolta strategii de rezolvare adecvate dar poate sa duca si la o percepere, evaluare si explicatie a situatiei incat schema de actiune sa fie atat de deplasata si capacitatea de a rezolva probleme sa fie afectata durabil.

Modul ideal de-a face fata stresului si situatiilor amenintatoara care duc la cadere nervoasa este atunci cand individul afectat are in vedere mai multe strategii de control, are o perceptie realista ce duce la restabilirea unui echilibru intre individ si mediu. Flexibilitatea este data de localizarea controlului in interiorul individului si de capacitatea considerabila de a face fata situatiilor suprasolicitante. Dar o convingere prea puternica de a avea control intern ingreuneaza adaptarea la situatiile care nu pot fi modificate.

Desfasurarea crizei are loc secvential prin faza de soc, faza de actiune si faza de descarcare.

Faza de soc poate dura de la o ora la o saptamana. Proportiile catastrofei devin clare ulterior prin identificarea sentimentelor de insensibilitate, adesea urmate de negare. Cei afectati nu pot sa creada ce li s-a intamplat. Caracteristic acestei faze sunt alterarile trairii timpului, ca accelerarea sau incetinitorul; alterarea modurilor de perceptie; disocierea, derealizarea sau depersonalizarea, in functie de gradul de suprasarcina resimtit de individ.

Faza de actiune incepe la catva timp de la eveniment si poate dura pana la doua saptamani si este caracterizata de manie, adesea indreptata impotriva superioriilor, parintilor, colegilor, politistilor, medicilor sau cei care vor sa ajute, asupra carora este data vina. Intervine o grava indoiala de sine, adesea cu depresii si sentimente de lipsa de speranta sau de neputinta. Cei afectati sunt incapabili sa se gandeasca la posibilitati pozitive. Ei se plang de propriile greseli. Adesea se ajunge la tulburari de somn, iritabilitate, hipervigilenta, cresterea senzatiei de spaima, la tulburari de memorie, dificultati de concentrare si cosmare.

Faza de descarcare ar trebui sa fie finalul angoasei, a depresiei, a tulburarii de somn.
Daca individul se afla inca in punct critic, riscul de a se forma un sindrom de suprasolicitare de lunga durata sau o serie de tulburari poate fi evitata prin ajutor profesionist. In astfel de momente este importanta evitarea alcoolului si a drogurilor. Este de preferat mobilizarea sustinerii sociale si discutarea despre experienta, despre trairi cu persoane de incredere sau specialisti. Aceasta faza se sustine prin odihna, relaxare si mai ales prin indepartarea de mediul stresant. In multe cazuri, prietenii si rudele sunt o povara in plus desi normal ar trebui sa fie o resursa.

Daca ne aflam intr-un proces de refacere dar acesta este ingreunat sau mereu intrerupt de situatii familiale conflictuale care sunt si ele un factor de stres, criza poate continua sau recaderea va fi iminenta.

Existenta factorilor protectori si disponibilitatea resurselor intr-o situatie de criza sau o situatie cu potential traumatic duce la sustinere, corectare si imunizare.

Aspectul emotional poate fi manifestat in trei tipuri de reactie: coplesirea si inundarea cu emotii, amortire emotionala si incercarea de eliberare a trairilor emotionale negative, adica modulare afectiva.

Coplesirea emotionala impiedica perceperea realista a situatiei. Amortirea psihica este o reacie de urgenta cu scopul de a evita coplesirea emotionala. In modularea afectiva, cel afectat face eforturi pentru reglarea si controlarea furtunii emotionale.

Din punct de vedere cognitiv, perceperea evenimentului, aprecierea si evaluarea situatiei, cautarea unei explicatii si, faza de planificare a actiunii sunt experimentate diferit la fiecare individ.

Negarea sau evitarea de a se gandi la criza, vine din tendinta de a bloca perceptia evenimentului si scutirea de responsabilitate sau participare. Astfel ei pot neglija posibilitatile de ajutor sau omit modalitatile de actiune.

Este important de verificat cum este stocata in memoria pe termen lung schema acestei experiente. Amintirile sau amneziile pot fi puse pe seama refularii sau disocierii. Impresiile emotionale cu semnificatie vitala nu sunt in intregime pierdute din memorie. Ele pot insa sa fie retrase vremelnic sau durabil amintirii sau pot fi activate printr-o constelatie situativa.

Interventia de criza presupune asigurarea celui afectat securitate, protectie, siguranta; presupune a pune la dispozitie un partener empatic de discutie pentru a intelege si pentru a favoriza intelegerea emotilor si elaborarea lor. Sentimentul de siguranta este favorizat si de informatii despre evenimentele exterioare, despre evolutia bolii sau a starii de suferinta, daca cei afectati o doresc. Relaxarea si linistirea trebuie sa primeze.

Daca este restabilit un sentiment de siguranta, exista increderea individului de a vorbi si de a i se explica celui afectat, ca prin reactia sa raspunde normal la o situatie neobisnuita. Specialistul sustine izbucnirile sentimentale, ofera sustinere emotionala, sta la dispozitie pentru discutii fara a i se impune, favorizand procesul natural de vindecare a ranilor psihice si impiedicarea sa cada in extreme, fie in coplesirea emotionala neajutorata, fie in negarea incremenita.

Amatorii care incearca sa ajute diferentiaza foarte greu simptomele normale si procesele complicate. Cand se regasesc simptome disociative ca depersonalizarea, negarea realitatii, fragmentare psihotica deliranta sau depresie persistenta, in ingrijire trebuie sa fie implicati specialisti psihosociali.


Delia Ciobancan,
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro


Numar vizualizari: 9268




Adauga comentariu

Delia Ciobancan
Vineri, 27 Aprilie 2012, ora 15:16
Va recomand sa intrati intr-un proces terapeutic in care sa va rezolvati aceste temeri si sa deprindeti ganduri, emotii si actiuni adaptative. Fara sa faceti vreo schimbare aceasta anxietate se va adanci pe zi ce trece. Va astept in direct!
grapeanu nicoleta simona
Miercuri, 25 Aprilie 2012, ora 08:01
sunt disperata am exact toate starile pe care le-ati relatat mai sus, ma simt singura, neajutorata, neintelegeri in familie,incepand de la starea financiara pana la capitolul sex, sunt foarte grijulie pentru cei din jur dar cand ajung la mine nu ma mai intereseaza nimic,,locuiesc la comun de 14 ani, de teama ca nu ma mai descurc am pierdut si locul de munca. AM EMOTII CONTINUU, TEAMA ,FRICA.Am luat si antidepresive ceea ce nu mi-au facut bine .AJUTATI-MA VA ROG!