Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 40 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Cum ramane cu fostul meu partener?

Poza
25 August 2011

Ce loc sa-i dam celui sau celei cu care am impartasit o bucata de viata, o data ce povestea s-a incheiat?
Ideal, ar trebui sa putem ramane prieteni, din moment ce ne-am iubit. Dar asta cere sacrificii.

Putem ramane apropiati de fostul partener?
Cam greu in prima perioada si mai ales daca despartirea nu se produce de comun acord. Putine cupluri se despart cu seninatate, urandu-si sincer sa fie fericiti cu altcineva. Resentimentul, gelozia, teama, ura, sunt mai frecvente decat tandretea. Cu cat relatia a fost mai intensa si pasionala, cu atat mai mari sunt riscurile de prelungire a suferintei. Peste jumatate din divorturi nu sunt consimtite de ambii parteneri, iar sotii devin oponenti in lupte nemiloase, desfasurate in jurul copiilor, a banilor, a casei sau chiar a cainelui sau pisicii avute in comun.

In calea impacarii sta si vina pe care o arunca fiecare asupra celuilalt privind responsabilitatea rupturii. Cel care paraseste, ba mai mult, cel care o face pentru a treia persoana este tradatorul. Tot ce urmeaza dupa, se inscrie in scena celui care trebuie sa plateasca scump tradarea. Cel ce se desparte nu are alta posibilitate pentru a se deculpabiliza decat de a-i atribui jumatatii sale toate defectele de pe lume. Uitam ca am petrecut o buna bucata de timp cu persoana caruia ii gasim toate defectele din lume. Oricat de catastrofal a putut fi acest fost in cadrul cuplului, poate deveni un bun prieten, insa ca relatia de prietenie sa se poata construi, trebuie ca emotiile sa se domoleasa. Nici reaprinderea pasiunii nu e de altfel de exclus. Fiindca dupa despartire urmeaza un timp care permite fiecaruia sa se maturizeze si sa-si faca ordine in interior.

Pentru cei care nu stiu sa impuna anumite limite, exista riscul de a nu reusi sa construiasca nimic nou, prietenia amoroasa cu fostul/fosta umple intru catva golul, lipsa, astfel incat nu mai e loc pentru alta/altul.

Daca te pomenesti singur peste noapte, dupa ani de viata comuna, e un prag greu de suportat. Cat timp nu exista un nou ales/aleasa, oscilam in permanenta intre dorul de celalalt si crizele de luciditate, cand ne amintim de ce ne-am despartit.

In aceste vremuri, in care domneste individualismul si singuratatea, putini sunt prietenii carora le poti cere ajutorul. Ceea ce ne ramane, este capacitatea de a face incursiuni repetate in viata celuilalt, impiedicandu-l sa traiasca o noua idila. Cati indragostiti in taina, se grabesc sa se ofere confidenti, mascand dorinta de a ocupa terenul si speranta reintoarcerii iubitului sau iubitei?

Aceasta ambiguitate flagranta, linistitoare pentru protagonisti, este de neinteles pentru anturaj. Daca sunt si copii la mijloc, ei nu pot intelege ce se intampla, dar cauta raspunsuri pentru ceea ce constata in jurul lor, si dau sens, intrand usor in rolul de vinovati. Pentru a evita aceste traume psihologice, parintii au datoria de a transmite mesaje clare. E important sa li se dea repere ca lucrurile sa fie lamurite cu regularitate pentru a inlatura orice ambiguitate.

In timp ce divortul se banalizeaza, despartirile amiabile cresc, fostii parteneri se revad, isi vorbesc, se sprijina in momentele grele. Daca atasamentul lor este puternic, legatura elaborata in cuplu va permite dupa despartire, mai devreme sau mai tarziu, realizarea prieteniei. Asta inseamna ca erotizarea nu se afla in centrul noii relatii, raporturile sunt de tip frate-sora iar ei pot trai o poveste de iubire cu alti parteneri.

Exista situatii cand cel parasit incearca sa-si revada partenerul cu tot dinadinsul. Vede peste tot sosii ale fostului partener, dintr-o dorinta inconstienta de a reveni inapoi, adica inainte de ruptura. Locul lui este atat de mare in inima, incat imaginea le invadeaza campul vizual. Nu stiu in ce masura sunt pregatiti sa fie respinsi din nou sau sa retraiasca scena rupturii. Poate spera ca in momentul de surpriza al revederii fostul partener sa cada in mreje. Dar e mai probabil sa fie furios si sa acuze ca nu este lasat in pace. S-ar mai putea sa nu fie singur/singura ci cu noua iubita/iubit iar asta ar avea o greutate in convingerea ca povestea a luat sfarsit. Nu stricati amintirile starnind furia si dispretul, fiindca distrugand imaginea idealizata a barbatului sau a femeii pe care il/o iubiti nu va ajuta sa depasiti suferinta despartirii!

Acceptarea deciziei sale de a nu va mai vedea, trebuie respectata, fiindca nu puteti forta pe cineva sa urmeze o cale nedorita. Daca durerea pe care o simtiti nu a putut impiedica despartirea, trebuie sa va resemnati si sa va continuati viata fara el/ea.

Cei care sunt parasiti, fara indoiala sufera, iar neintelegerea si violenta despartirii, genereaza multe intrebari, mai ales atunci cand inca iubesc. Acestia sunt dispusi sa-l hartuiasca zi si noapte, sa-l urmareasca, sa-l vaneze si stiu tot despre cele mai mici detalii ale vietii lui profesionale si personale. Indreptandu-se spre curiozitatea patologica, crezand ca asta ii va ajuta, se distrug putin cate putin, in fiecare zi. De ce continua si nu pot sa se desprinda? Incearca totul, tipete, blandetea, indiferenta, prietenia prefacuta cu un singur scop – de a li se permite sa iubeasca. Cand nu primesc nici un raspuns, nici o speranta, dependenta de cel ce face drama lor devine exclusiva, obsesionala, geloasa, nevrozata. Se gandesc ca dupa ce au fost parasiti si-ar putea convinge fostul partener sa se indragosteasca din nou de ei. Au credinta ca nu se va repeta totul exact ca inainte, ca vor trai o noua dragoste.

Cu fiecare cearta sau despartire, un cuplu asista la distantare. Aceste tentative de sfarsit, sunt defectele relatiei dintre doi oameni. Este greu sa inveti sa traiesti cu imperfectiunea relatiei sau a celuilalt. Deseori suntem atrasi de cineva din aceleasi motive, pentru care, ulterior il parasim.

Cand cei doi iau distanta unul fata de celalalt si uita insuficientele fiecaruia, preferand momentele importante ale relatiei, se ajunge la concluzia ca ruptura nu e cauzata de o incompatibilitate reciproca. Sansa sa retraiasca o noua dragoste creste, iar noul compromis se accepta odata cu estomparea diferentelor. Dar nu e intotdeauna asa.

In timp ce proiectati peste tot imaginea fostului partener, iluzia de a-l reintalni va persista. Intr-o prima etapa, ar fi mai usor daca v-ati revedea sporadic. In ziua cand veti hotari sa treceti la alceva, veti inceta sa-l sau s-o mai vedeti pretutindeni. Si poate reusiti sa nu va cautati un nou partener dupa chipul si asemanarea celui vechi.

Delia Ciobancan
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/


Numar vizualizari: 3985




Adauga comentariu

Andreea
Joi, 14 Iunie 2012, ora 12:39
Cand cei doi i-au [iau] distanta unul fata de celalalt, [fara virgula] si uita insuficientele fiecaruia, preferand momentele importante ale relatiei, se ajunge la concluzia, [fara virgula] ca ruptura nu e cauzata de o incompatibilitate reciproca.