Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 41 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Ia-ti ramas bun de la parinti

Poza
27 Mai 2011

O despartire necesara si importanta, chiar daca intarziata de tinerii din vremurile de azi, este desprinderea de parinti. Dependenta de parinti pana la varsta de 30 de ani, atrage dupa sine un cortegiu de tulburari, de la esecul scolar pana la tentativa de sinucidere.

Parintii isi conving copilul ca dorinta lui este lege. Absenta normelor educative si sociale exterioare capabile sa regleze viata de familie, neresponsabilizarea copilului pentru viata proprie, ajutorul financiar consistent, angajarea la firma lui tata, pretentiile mari de la partenerul amoros al copilului, frica de a-l lasa sa se mute din casa si multe altele handicapeaza. Acest confort sporit nu mai este regasit nicaieri de copilul adult. Putem spune clar ca individul traieste in alienare parentala.

Dintre cele mai puternice legaturi pe care le avem in viata, relatia cu mama este primordiala. Inca din primii doi sau trei ani de viata, copilul trebuie sa se simta indeajuns de securizat inauntrul sau pentru a se indeparta de mama sa fara prea multe drame. Daca el refuza sa doarma singur, urla cand este lasat la gradinita sau la scoala, nu vrea sa stea fara mama, nu vrea sa stea in compania altei persoane din familie, inseamna ca nu are dezvoltata aceasta capacitate.

Un copil care se agata de mama lui de indata ce se pune problema sa o paraseasca sau ea sa mearga la servici sau la cumparaturi, nu o iubeste neaparat mai mult decat un alt copil care o lasa sa plece fara sa se agite, ci este doar angosat.
Iar daca mama hotaraste sa-l tina tot timpul langa ea, aceasta ii amplifica anxietatea, deoarece ii confirma ideea pe care si-a construit-o ca lumea e periculoasa. Pe zi ce trece, un copil caruia i se incurajeaza comportamentul devine din ce in ce mai dependent si mai greu de suportat. Capriciile si crizele de furie se inmultesc, starea lui psihica se inrautateste, iar prin acest santaj isi face mama deopotriva dependenta de el.


Mama are datoria de a-i dezvolta si incuraja placerea copilului prin joaca si de a nu raspunde pozitiv incercarii lui de a o controla. Jucandu-se la inceput cu mama, apoi singur in prezenta ei, isi cultiva creativitatea pentru a se juca si cu alti copii fara prezenta mamei.

Ruptura trebuie in egala masura sa fie asumata si acceptata, mai ales de catre parinti, ei fiind si initiatori.

Este esential ca mediul familial sa fie deschis. Parintii, mai ales mamele sunt deschise cand au relatii sociale diversificate. Daca mama rasfrange asupra copilului lipsurile ei afective, cand ii cedeaza total, il instraineaza de restul lumii si il face dependent de ea. Daca mama este depresiva, pentru a o proteja, copilul se simte obligat sa renunte la propriile dorinte si ramane langa ea. Mai tarziu sufera fiindca nu mai stie cine este si ce ii apartine.

Copiii care merg la studii si stau la internat sau care merg in vacante la bunici si in tabere, care sunt crescuti de mai multe persoane, au sanse mai mari sa-si exercite aptitudinile de a se descurca singur si a intra in posesia unui spatiu privat in afara spatiului parental.

Libertatea se construieste treptat. Nu e suficient sa-i rostesti numele, pentru ca ea sa existe e nevoie sa treci la fapte.

Daca nu te simti liber, daca nu poti pleca din casa parintilor, o parte de raspundere o ai tu, dar si parintii care refuza sa-ti dea drumul. Este un angrenaj periculos: parintii se simt vinovati ca sunt acaparati de munca sau de viata sociala si se supun cu usurinta dorintelor copilului, iar copilul devenit tanar, se compromite stagnand la ei acasa, plictisit dar unde se simte bine. Intr-o astfel de relatie, tinerii nu se grabesc niciodata sa parasesca cuibul.

Vrand sa fie parintii perfecti, prea apropiati de copii, creaza o dependenta care ii impiedica sa rupa legatura. Pentru ca tanarul sa se poata conecta la o noua relatie de atasament, mai intai trebuie sa renunte la puterea relatiei parentale.

Multi tineri afirma ca viata e grea, nu-si gasesc de munca, nu-si gasesc o locuinta, insa acestea sunt pretexte. Iar daca copilul nu poate investi in activitati valorizante, sta cu ochii in computer sau in televizor, daca nu iese din casa, problema este dependenta psihologica, confuzia parintilor care ii interzice sa fie el insusi.

Aceasta dependenta se recunoaste dupa faptul ca subiectul nu se poate distanta decat mergandu-i rau sau alegand sa fie in primejdie. Un tanar lipsit de autonomie este silit sa se diferentieze de parintii lui sabotandu-se, esuand din punct de vedere scolar, social, afectiv, raportandu-se negativ fata de ei, fiindca daca ar reusi ar insemna ca este ca parintii lui. Astfel, baietii privilegiaza comportamentele riscante - violenta, toxicomanie, incalcarea legii, iar fetele isi ataca corpul - anorexie, mutilari fizice sau probleme psihosomatice.

Faptul de a te opune parintilor pentru a te elibera de dominatia lor nu este ceva nou. Adolescentii au o nevoie teribila de a fi recunoscuti de catre parinti, dar le repugna sa le arate recunostinta pentru ceea ce i-au invatat si transmis, fiindca simt ca aceasta este povara datoriei ce ii face dependenti. Tinerii isi doresc desprinderea de modelele si idealurile parintesti, iar in mod necesar ei le dezvolta in interior acceptandu-le in totalitate pentru ca ulterior sa se poata indeparta de ele.

Tocmai iesim dintr-o epoca in care se credea ca pentru copii e bine sa fie scutiti de frustrari. Iar pentru a-si castiga autonomia, ei trebuie tocmai sa dea dovada ca sunt capabili sa depaseasca obstacolele, consolandu-se singuri.


Delia Ciobancan
Psihoterapeut, Consilier Psihologic
Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/

 


Numar vizualizari: 6337




Adauga comentariu

dracoolio
Sambata, 18 August 2012, ora 02:12
Traim in Romania , tara unde e greu sa nu mai fii dependent de parinti , aici orice salariu ai avea , familia joaca un rol important . E greu sa fi 100% independent , poate undeva in cel mai bun caz la 90 la suta e pefect. Am 33 de ani am muncit timp de 7 ani acum nu mai am job si locuiesc in casa parintilor. Hai sa nu mai judecam lumea atat de repede, da suntem cu totii vinovati dar de vina e si contextul in care nimeresti.