Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 41 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Locul controlului: Destinul este in mainile tale sau este independent de tine

Poza
02 Iunie 2011

Oamenii care stiu valoarea controlului se asteapta sa-si controleze circumstantele centrale ale vietii. Atat cand isi stabilesc teluri se straduiesc sa le atinga precum si cand gresesc sau esueaza isi recunosc responsabilitatea. Insa unii oameni nu vor sa aiba sau nu cred ca pot avea control. Sunt condusi de destin ca niste papusi de carpa. Lipsa de control este o abdicare sau o nereusita morala, cateodata inseamna retragere, renuntare sau cedare. Dar sa cedezi controlul este uneori alegerea buna, iar alteori inseamna vesti triste.

Cand cedam controlul avem diferite motive: “Nu este vina mea”; “Am facut-o pentru ca imi era teama sa nu o fac”; “Nu-mi pot depasi limitele”; “Este imposibil, o sa esuez daca incerc sa o fac”; “Nu ar trebui sa o fac”; “Este problema lor, nu a mea”.

Localizarea controlului

Psihologii sociali vorbesc despre un sentiment al posesiei controlului, vorbind despre conceptul de loc al controlului si facand distinctia intre cei care cred intr-un loc intern si cei care cred in controlul extern. Cei interni, percep evenimentele ca fiind in mare masura contigente cu eforturile lor personale, in timp ce externii au o maniera mai fatalista in ceea ce priveste aparitia evenimentelor. Credintele despre control pot fi variabile si reversibile!

Unii oameni actioneaza ca interni dar in unele situatii vor actiona ca externi. Perspectivele oamenilor asupra controlului se pot modifica, ca si raspuns la alte schimbari din viata lor. Este util, atunci cand luam in calcul purtarea, raspunsurile si expectatiile, sa generalizam ca sa realizam unde este localizat controlul.


Locul extern al controlului

O istorie familiala personala lipsita de oportunitati de exploatare, de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de a lua initiativa ar putea duce la o vedere externa a controlului. Cand ceea ce se intampla este din cauza sortii, datorita ursitei, a norocului, a lui Dumnezeu sau a altor puteri vorbim despre control extern. O istorie sociala lipsita de oportunitati de munca si statut social produce fatalismul. Cei care apartin unor grupuri saracite cronic, date la o parte, denigrate sau exploatate pot trage concluzia din experienta lor zilnica ca vietiile lor sunt modelate de catre forte straine lor si de neclintit. Insa exista si persoane care prin experientele lor timpurii sau prin descoperirile tarzii, invata lectii de neeficienta, de lipsa de putere.

Daca te vezi ca un pion pe o tabla de sah, cu greu poti crede ca actiunile tale conteaza si nici nu vei vedea vreo relatie intre perseverenta si succes. Luand de bune lectiile despre neajutorare, vei astepta sa fii invins chiar si atunci cand, numai daca ai face o simpla miscare, ai reusi. Externi nu isi asuma riscul prea des si mult prea usor se predau.

In timp ce un extern asteapta venirea necunoscutului, a destinului de care nu se poate scapa, trece detasat prin zilele existentei, cu miscari lente si imbatraneste. La sfarsitul vietii lui goale, pasiva, lipsita de sens sau pasiune, externul nu va intelege pentru ce i-a fost sortit sa traiasca intreaga viata ca un om caruia nimic nu i s-a intamplat niciodata. Povestea omului care sta si asteapta, care nu traieste niciodata, ofera o imagine blestemata a posibilitatii de a nu reusi sa alegem si sa ne modificam experientele, a posibilitatii de a ne lasa in voia lui Dumnezeu, in plasa hazardului si in capcana altor destine.

Locul intern al controlului

Cei care cred intr-un control intern afiseaza vitalitate iar credinta lor in propria libertate de a actiona si in eficienta actiunilor lor promoveaza un mod convingator. Acesti oameni sunt deschisi spre experimentare, sunt concentrati, curiosi, alerti, gata sa invete, persistenti, responsabili, se percep ca fiind cel ce isi determina soarta.

Sprijinul parintesc, dragostea, caldura si incurajarea, protectia parinteasca care ne protejeaza de loviturile mai brutale ale vietii sunt caminul unui loc al controlului intern. Legatura calda, de sprijin matern este important sa fie urmata de parasirea cuibului matern, care sa permita dezvoltarea de aptitudini si experimentarea propriei competente.

Bebelusii invata sa controleze mediul emotional prin evocarea unor raspunsuri rezonante ale mamei. Sau invata ca intrebarile lor, oricat de clare si urgente ar fi , pot ramane fara raspuns ori pot fi intelese gresit. Invatam sa stapanim o parte din universul nostru fizic sau invatam ca incercarile noastre de autonomie sunt vazute ca acte de dezertare sau ca un pericol mortal.

In cautarea unui scop, a unei directii, invatam sa ne indreptam cu eficienta catre telurile noastre, incurajati de parinti. Sau invatam ca nu ar trebui sa o facem, ca o fac ei in locul nostru, ca nu poate fi facut decat in felul lor, ca daca rezistam si ne razvratim, o sa ne renege si ne vor abandona. Fara raspunsuri, fara validare, cu prea multa sau prea putina libertate, parintii nostri ne pot face sa ne simtim ineficienti si lipsiti de control.

Incurajati sa actionam si sa luam decizii, cu exemple de structura, standarde, cu ghidare, protectie, limite si restrangeri, avem convingerea ca suntem propriul autor al vietii noastre.

Cercetarii psihologice au descoperit si masurat beneficiile convingerii ca detinem si ne putem exercita controlul, facandu-ne mai sanatosi, mai rezistenti la stres, mai productivi, chiar si atunci cand controlul nu este decat o iluzie.

Efecte perverse ale controlului

Cei care au convingeri de control extern isi minimizeaza puterea de control si renunta la perseverenta in incercarea rezolvarii problemelor. Cei interni, refuza cateodata sa recunoasca ca eforturile nu duc intotdeauna la succes, ca pot fi inutile, distructive. Orbi in ce priveste incontrolabilul, perseverand pana in panzele albe, nu realizeaza ca este timpul sa renunte. Abilitatea de a renunta este la fel de vitala ca si abilitatea de a persevera.

Uneori, internii trebuie sa se acomodeze la situatii in care a realiza ca sunt neajutorati este alegerea corecta si in care credinta in propria abilitate de a controla situatia s-ar dovedi lipsita de intelepciune.

Cand este dificil sa renuntam, mai ales atunci cand ar trebui sa o facem, este din cauza ca a renunta are o reputatie teribila, asociata cu slabiciunea, esecul, dezamagirea si cu incalcarea promisiunilor. Suntem invatati ca a rezista este mult mai onorabil decat a renunta. Nu suntem invatati cum sa esuam confortabil, cum sa recunoastem atunci cand nu mai exista control.


Ne lasam purtati de razboaie care nu pot fi castigate si incercam sa reparam ceea ce nu poate fi reparat. Urmarim cu incapatanare partenerul perfect, cariera perfecta, totul sa fie perfect si astfel ramanem cu mana goala consumand ani frumosi din viata.

Cei slabi pot sa treaca fara succes din tel in tel, insa numai cei puternici se pot autodistruge. Trebuie sa ne permitem normalitatea: sa stim cand sa rezistam si cand sa renuntam, cand sa spunem: “Nu o pot rezolva”, “Nu am cum sa castig”, “Este prea mult”, “Ma predau”.

Cedarea conforma poate fi uneori pozitiva, iar alteori negativa. Cu totii trebuie sa ne conformam intr-un fel sau altul, chiar daca nu ne convine, in functie de regulile jocului, legile in vigoare, obligatii si expectante. Din frica sau respect, curtoazie sau decenta, ne conformam de bunavoie sau nu, intr-o masura mai mare sau mai mica.

Cand renuntam, aproape definitiv, la control, ne permitem sa invinuim guvernul, tara in care traim sau pe Dumnezeu pentru orice fel de act pe care l-am putea comite. Externii pot sustine ca nu se pot controla, deoarece controlul este peste puterea lor, pentru ca controlul a fost subminat de parinti primejdiosi, gene rele, alimentatie sau medicatie proasta sau lucruri rele care le sunt facute.

Este bine de stiut ca daca insistam sa avem controlul nu este neaparat un punct forte precum si cedarea controlului nu este neaparat o slabiciune. Este important sa alegem sa fim actori, nu pioni.

Ne controlam viata, atunci cand ne confruntam cu o stanca care ne blocheaza calea, ii recunoastem statutul si nu ne lovim cu capul de ea
.

Putem sapa un tunel pe sub ea, sa o ocolim, sa ne cataram pe deasupra ei, sa o mutam sau sa gasim alt drum care sa ne duca unde vrem sa ajungem.

Atat timp cat sunt si alte posibilitati, suntem raspunzatori pentru alegerile facute, indiferent daca am ales locul controlului in interior si mai ales in exterior.


Delia Ciobancan
Psihoterapeut, Consilier Psihologic
Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/


Numar vizualizari: 6894




Adauga comentariu