Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 40 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Pacientii care sufera de tulburare obsesiv compulsiva

Poza
03 Mai 2012

Pacientii care sufera de tulburare obsesiv compulsiva dezvolta modele rigide de gandire si de comportament care se preteaza la a favoriza strategii cognitive specifice si meta-cognitive. Pentru a incepe terapia, psihoterapeutul va orienta pacientul la punctul de vedere terapeutic cel mai favorabil pentru recuperare. Intotdeauna, perceptia pacientului atat a problemei cat si a solutiilor face parte din tulburare. Psihoterapeutul explica pacientului ca exista patru provocari cu care trebuie sa se confrunte, in scopul de a se recupera. Toate temele pentru acasa sunt subsumate acestor principii.

Cele patru principii:

1. Continutul obsesiei este lipsita de relevanta. Pacientii cu TOC participa la continutul obsesiilor lor in loc de a fi atenti la procesul de generare a gandurilor obsesive. In tratament, continutul gandirii obsesive este lipsita de importanta, prin urmare, sarcina lor este de a inlatura continutul si in acelasi timp a face fata stresului provocat. Terapeutul incurajeaza pacientii sa practice o credinta noua: “aceste obsesii sunt in esenta, lipsite de sens si finalitate”.

Aceasta nu este o sarcina usor de realizat atunci cand pacientii sunt ingroziti ca ar putea fi contaminati cu germeni mortali, ca isi vor ucide propriul copil sau vor provoca un accident teribil. Cu toate acestea, psihoterapeutul ar trebui sa incurajeze pacientii sa se disocieze de aceste ganduri,  pentru a obtine perspectiva asupra lor prin etichetarea lor ca fiind un eveniment de tulburare obsesiv compulsiva.

2. “Acceptati obsesiile in loc de a le rezista. Cu cat mai mult rezistati obsesiilor, mai puternice tind sa devina.”
Acest indemn este dat de fiecare specialist. Pacientii au nevoie de o voce noua interioara care spune, "Este bine ca am aceasta obsesie acum."

Acesta se poate realiza numai prin acceptarea provocarii; odata fiindca continutul obsesiei este lipsit de relevanta, iar ulterior fiindca sunt dispusi sa accepte gandul obsesiv neinvitat in mintea lor. Daca ei cred ca gandurile sunt lipsite de sens, atunci vor lasa mult mai probabil sa treaca gandul obsesiv. in cazul in care inca mai cred ca gandul este de fapt o reflectare a realitatii, ei il vor pastra, ii vor rezista.

Pentru a accepta gandul, terapeutul incepe sa construiasca o abordare paradoxala la tratament: in primul rand, pacientii trebuie sa accepte obsesia, si apoi, in timp ce ei continua sa o accepte, trebuie sa o manipuleze.

3. Lasa-te provocat de incertitudine - aceasta este o tulburare de incertitudine. Acesta este natura tulburarii pentru ca acesti pacienti dau certitudinii o prea mare importanta. Daca pacientul este dispus sa fie incert, are o sansa de a depasi tulburarea. Ei nu pot sti, absolut niciodata, ca un hot nu va talhari casa lor, ca nu va fi nici o salmonela in carnea de pui sau ca nu vor avea accident de masina. Pentru a solicita si primi certitudine din toate privintele se presupune ca nu poti incheia nici un eveniment trecut sau din viitor.

Profesionistii din domeniul sanatatii, la fel ca familia si prietenii e bine sa incerce sa ajute pacientii asigurandu-i ca totul este OK.
Reasigurarea ii ajuta rar pe cei cu TOC, deoarece aceasta este natura tulburarii, sentimentul de incertitudine. Pacienti trebuie ei insusi sa-si inoculeze suferinta care merge impreuna cu incertitudinea si cu invatarea sentimentului de toleranta pentru “nu stiu”.

4. Lasa-te provocat de primejdie. in cazul in care practica al treilea principiu, provocarea incertitudinii, pacientii vor deveni in mod automat anxiosi si tulburati. Acestia sunt conditionati de a raspunde la stres cu o constrangere. Ritualul compulsiv aduce o scutire de la scenariul de temut si relaxare. Specialistul trebuie sa contracareze acest patern, oferind instruire si explicatii de a cauta disconfort si de a si-l mentine. Atunci cand urmeaza aceasta directiva voluntar, intentionat, aleg sa caute disconfortul in loc de a-l evita si ca urmare disconfortul tinde sa se diminueze.

Principalul mod de a provoca incertitudine si disconfort este de a-si modifica sau de a-si refuza compulsiile.
Cei mai multi pacienti TOC cred ca, daca nu reusesc sa ritualizeze, nu numai ca s-ar putea intampla ceva groaznic pentru ei sau pentru altii, dar acestea ar putea ramane, de asemenea o dificultate intolerabila pentru o perioada prelungita. Acestia trebuie sa fie dispusi sa conteste acest patern de incertitudine si stres urmat de ritualul de compulsie, in scopul de a descoperi ca exista si alte modalitati de a reduce stresul lor.

In cazurile TOC terapia are o abordare strategica. Cu fiecare tehnica de manipulare atulburarii invatata de pacient, apare o oportunitate intr-un mediu mai putin amenintator. Aici, pacientii pot descoperi ca modificarea tiparele lor compulsive nu conduce la anxietate semnificativa, de durata. Daca pacientii isi constientizeza capacitatea lor de a-si schimba comportamentul lor, fara sa le cauzeze de lunga durata, stres sau vatamari, atunci ei vor fi din ce in ce mai dispusi sa isi asume riscuri terapeutice. Fiecare pas mai departe descompune zidurile cetatii si adauga o noua constructie de raspuns pentru expunere si prevenire.

Exista o serie de interventii strategice pentru obsesii si compulsii. Este important sa intelegem ca sunt multe tehnici utilizate in cadrul terapiei in functie de orientarea specialistului. in timp ce, cele patru provocari sunt confruntari directe cu credintele pacientului, tehnicile strategice sunt concepute pentru a evita confruntarea directa initiala a pacientului cu tulburarea de lunga durata, precum si cu un patern consolidat. Interventiile de la inceputul tratamentului strategic sunt concepute pentru a intrerupe obsesiile si compulsiile in moduri minore, nu pentru a efectua un atac frontal direct. Pacientul ataca cetatea prin dizolvarea mortarului din peretii de caramida. Odata ce modelul de baza este intrerupt, noul model are o istorie scurta (cateva zile sau saptamani), iar pacientul devine mai putin atasat la componentele sale individuale. Aceasta ofera sansa de manipulare in continuare a modelului. Aceste interventii in primul rand, indiferent daca sunt utilizate in momentul obsesiei sau ritualului, permite un rol de baza in model pentru a continua in timp ce facem modificari in alta parte. Acest lucru creste dorinta pacientului de a repecta instructiunile terapetice.

Combinatia de expunere si de prevenire a reactiei din terapia cognitiv-comportamentala sa dovedit a fi un tratament foarte eficient pentru TOC.
Cu toate ca se cere pacientiilor sa se expuna la situatii in care percep pericolul in mod semnificativ. Tulburarea poate ramane dificila pentru o lunga perioada de timp. Disconfortul, cum ar fi anticiparea duce la unii pacienti la a refuza tratamentul si pe altii sa abandoneze prematur. In plus, tehnicile si sarcinile strategice, ofera mai putina amenintare temelor pentru acasa ce duc la intreruperea tiparele rigide ale pacientilor cu obsesii si compulsii. Deoarece pacientii incep sa experimenteze autoeficienta si invata ca anxietatea lor este tolerabila si consecintele de care se temeau nu sunt in mod necesar adevarate, sansele de a practica sau de a se implica intr-un proces terapeutic sunt din ce in ce mai mari.

Delia Ciobancan, 
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro


Numar vizualizari: 5449




Adauga comentariu