Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 40 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Cum sa pastrezi armonia in relatia de cuplu?

Poza
26 Aprilie 2013

Cand comunica, multe cupluri pot fi prinse intr-o dilema imposibil de rezolvat fiindca nu exista doua persoane care sa gandeasca la fel despre totul. Nu exista doua persoane care sa vrea aceleasi lucruri sau care sa le vrea in acelasi moment. Oamenii functioneaza dupa calendare sau orare diferite. Noi suntem fiinte autonome, diferite si unice. Si totusi, suntem in acelasi timp dependenti de ceilalti. Avem nevoie de ei sa ne ajute sa ne procuram multe din lucrurile pe care le vrem, sau sa nu ne impiedice sa le avem. Suntem dependenti de altii pentru a ne valida existenta si valoarea.
 

Virginia Satir autoare si psihoterapeuta remarcabila prin faptul ca a reusit sa armonizeze relatiile umane acolo unde altii au esuat, ne vorbeste despre una dintre problemele frecvente de comunicare din cupluri si familii. A observat in practica terapeutica ca oamenii adreseaza cereri altora si uita ca exista unele lucruri care nu pot fi cerute. Totusi, acestea sunt chiar lucrurile pe care oamenii le vor si care ii aduc in terapie.
 

Daca am putea tine cont de sfaturile de mai jos am reusi sa ne mentinem in armonie relatiile cu ceilalti.

Nu le putem cere celorlalti sa simta cum simtim noi sau cum ne dorim noi sa simta. Emotiile sunt spontane. Putem incerca sa trezim emotiile iar daca esuam, putem incerca din nou sau putem accepta dezamagirea.
 

Nu le putem cere celorlalti sa gandeasca la fel ca noi. Gandurile nu depind de cererile celorlalti. Aceasta nu inseamna ca nu vom intalni oameni care vor pretinde ca noi sa facem sau sa spunem ce vor ei, si nu inseamna ca noi nu vom solicita intens ca ceilalti sa spuna sau sa faca ceea ce vrem noi. Dar daca se va reusi, succesul poate fi pus sub semnul intrebarii. O astfel de tactica pune la indoiala autonomia celuilalt, acesta se va simti devalorizat si va compensa situatia devalorizand la randul sau.
 

Omul este insatiabil - nu poate fi niciodata iubit si valorizat suficient si nici nu poate fi suficient de sigur si puternic. El lupta adesea cand pe baricada de a fi iubit si valorizat cand pe baricada de a fi sigur si puternic. Aceste nevoi pot intra in conflict si omul poate pierde pe ambele baricade. Daca lasam sa coexiste fiecare nevoie la timpul si locul potrivit, vom afla ca fiecare nevoie are un potential de neinlocuit.
 

Ne putem da seama cum imbratisam noi sau ceilalti aceste nevoi in relationare. Fie vom aborda alteritatea celorlalti in termeni de razboi si cine are dreptate iar asta duce la sah-mat, retardare si patologie. Fie, alteritatea va fi privita ca explorare si ce ni se potriveste, iar asta duce la dezvoltare, individualitate si creativitate.
 

Sindromul razboiului in cuplu se bazeaza pe o disfunctionalitate in comunicare iar aceasta indica ca individul nu este capabil sa faca fata alteritatii. Daca individul nu a ajuns la stadiul de maturitate, la un sine independent, orice dovada a alteritatii poate fi luata ca pe o insulta sau o forma de devalorizare. Puternic dependent de cealalta persoana pentru a-si valida valoarea si imaginea despre sine, capacitatea celuilalt de a fi devotat sau de a trada, il umple de frica si neincredere.
 

Intalnesc in terapie parteneri care isi exprima obiectiile referitoare la alteritatea celuilalt, dar altii, mai multi si mai putin constienti in acest domeniu, prefera sa pretinda ca alteritatea nu exista. Ei spun adesea cum sunt ei comparativ cu altii, iar altii cum pot fi altfel sau, a fi diferit este ori o patologie, ori o intentie de distrugere.
 

Daca tehnicile de a se descurca cu alteritatea se bazeaza pe cine are dreptate duce la razboi; pe pretentia ca alteritatea nu exista duce la negare; atunci exista un potential pentru comportamentul patologic la fiecare membru al familiei, dar in mod special la copii.
 

Cu asemenea cupluri, comunicarea este initial un obstacol. Orice mesaj poate atrage atentia, poate starni atractii si antipatii, placeri si neplaceri. Propozitiile sunt deghizate dar transmit mesaje incomplete sau transmise prin telepatie mentala. Comportamentul disfunctional reclamat prin expresia ”noi nu comunicam” are legatura cu sentimente de stima scazuta si functioneaza ca o parabolica impotriva perceperii acestor sentimente.
 

Cand familia vine in terapie, ea este amenintata de un eveniment care rezoneaza cu unul sau ambii parteneri a carui semnificatie este legata de supravietuire. In acel moment individul si comunitatea din care face parte vor observa ca ceva/cineva este bolnav si vor admite ca au nevoie de ajutor. Daca terapeutul identifica ca “boala” deriva din metode neadecvate de comunicare, terapia va fi vazuta ca incercare de a imbunatatii aceste metode. Corectarea discrepantelor de comunicare si invatarea de modalitati de a ajunge la rezultate comune mai potrivite vor fi teme de lucru in terapie.
 

Desi pare imposibil pentru multi indivizi sa accepte ca ei nu s-au nascut asa, fiinta umana poate invata ce nu stie si poate schimba felul de a comenta si intelege ce nu este potrivit. Rolul terapeutului nu este sa fie Dumnezeu, parinte, judecator ci un observator impartial care poate raporta ceea ce familia nu poate vedea si nu poate constientiza.
 

Daca doua persoane se casatoresc cu speranta de a se extinde pe sine, de a-si creste sau repara stima de sine, fiecare este facuta responsabila pentru cealalta, relatia fiind un soi de parazitare reciproca. Va fi mai degraba asemanatoare cu o relatie parinte-copil care va creea confuzie pentru ei insisi si pentru restul familiei. Jocurile de rol incongruente perturba familia.
 

Manifestarea sinelui presupune o analiza terapeutica. Daca ceea ce spune o persoana nu se potriveste cu modul in care aceasta arata, vorbeste sau se comporta, daca isi descrie dorintele si emotiile ca apartinand altcuiva sau ca venind din alta parte, persoana in cauza nu va reusi sa dea incredere altei persoane.
 

In viata fiecaruia au existat modele care au influentat viata timpurie, au dat mesaje despre existenta si dezvoltare, au dat o schita dupa care fiecare a invatat sa evalueze si sa actioneze asupra noilor experiente si mai ales, au aratat cum sa devina apropiati de ceilalti. Felul cum au fost transmise va determina in mod automat felul in care persoana va interpreta ulterior mesajele de la ceilalti adulti.
 

In terapie oamenii sunt scosi afara din cochiliile lor si sunt facuti constienti de propria lor comunicare.

Delia Ciobancan
Psihoterapeut, Consilier Psihologic
Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/


Numar vizualizari: 3072




Adauga comentariu