Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Poza specialistului Delia Aldescu (Ciobancan)

Sunt offline

Trimite-mi o intrebare


Program de lucru

  • Luni:
  • Marti:
  • Miercuri:
  • Joi:
  • Vineri:
  • Sambata:
  • Duminica:

Delia Aldescu (Ciobancan)

Consilier marital, Psihoterapeut de familie si cuplu, Hipnoterapeut, Psiho-oncolog, Coach

Varsta: 41 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , NLP
Apreciere




Familia ca sistem functional pe termen lung

Poza
21 Noiembrie 2012

In unele cazuri, familia poate sa nu fie contextul cel mai relevant pentru prezentarea problemei. Problema poate fi cauzata mai mult de relatile de la servici; existentei unei relatii extraconjugale; contextului scolar; problemelor din interiorul individului, contextul lui social sau in feed-back-ul primit, sau pot exista probleme de natura neurologica, etc. Terapeutii de familie lucreza in contextul cel mai relevant pentru a ameliora problemele prezentate.

Daca problema este identificata in contextul familial, iata cateva obiective sau scopuri pe care si le propun psihoterapeutii cand intram intr-un proces terapeutic:
1. Intarirea subsistemului marital pentru ai imbunatatii functionalitatea.
2. Ajutarea parintilor in a deveni mai apropiati in realatia cu copii lor.
3. Ajutarea parintilor supraimplicati pentru a mari distanta fata de copii lor.
4. Granite flexibile intre membrii familiei.

Intrebari esentiale uzuale care vi se vor pune la prima vizita a unui cuplu:

Cum este organizata familia?
Cine interactioneaza, si cu cine?
Pentru ce motiv interactioneaza?
Cat de des interactioneaza?
Cine a aflat primul despre problema familiei si cum a reactionat?
Cui i s-a spus intaia oara despre problema? Ce reactie a avut acea persoana?
Ce a facut persoana ca raspuns la aceasta reactie?
Cum s-au implicat ceilalti membrii ai familiei?

Terapeutul va observa inclusiv asezarea membrilor familiei in prima sedinta. Locul pe care il ocupa fiecare client poate simboliza rolul pe care aceasta il are in familie si asezarea familiei poate simboliza cum sunt conduse relatiile acasa. Interactiunea din cabinet, implicarea, nonverbalul clientilor sunt directii interesante de studiat de catre fiecare terapeut pe care il veti solicita.

Am abordat un caz al unei familii cu 3 copii, 2 fete si un baiat. De curand membrii acestei familii au fost socati la aflarea vestii ca baiatul de 6ani are diabet si ca tot restul vietii va fi insulinodependent. Tatal, de origine libanez, si-a dorit foarte mult sa aiba un baiat si a insistat mult ca sotia lui sa poarte o a treia sarcina. Bucuria nasterii unui baiat a durat pana acum. In momentul in care acesti parinti au fost confruntati cu diabetul copilului ei s-au simtit depasiti de ce schimbari tebuie sa faca in viata copilului si a lor, la masurarea regulata, la interval de 3h a glicemiei, de urmarile grave ce pot interveni la valorile extreme ale glicemiei din sangele copilului, de cantarirea cantitatii de mancare si a calcularii la fiecare masa a cantitatii de carbohidratii etc.

Tatal implicat in educatia copilului cu daruire, dar si in viata de familie, cu sperante si expectante mari pentru baiatul lui, afland ca diabetul este ereditar pe linie paterna a fost cel mai marcat dintre toti. Nu a putut accepta cele intamplate si a intrat intr-o stare de apatie si negare. Dupa un consult la psihiatrie urmeaza un tratament cu anxiolitice pentru invingerea depresiei. Fata de copil a dezvoltat un comportament de supraprotectie, in care nu poate spune nu dorintelor copilului. Acest fapt are implicati grave in sanatatea copilului daca ii permite sau nu-i refuza accesul la dulciuri. Mama se implica curajos, fara evitare, in ingrijirea acestui copil, fara a avea timp pentru alte activitati sau timp de odihna.

Copilul este vesel dar sesizeaza schimbarea din atitudinea parintilor si este intrebator mai ales cu privire la cat mai dureaza perioada de injectii si de abtinere de la alimentele pe care le consuma pana acum in voie.

Din discutia avuta cu parintii am aflat ca copilul nu stie ca schimbarea va fi pentru tot restul vietii, el stie ca medicul este cel care decide cat va mai dura.

Intrebarile care au solicitat atentia terapeutului au fost:

E normala si corecta atitudinea de supraimplicare a parintilor?
Este mai bine sa-i spunem copilului adevarul despre durata acestei schimbari in viata lui?
Cum putem reabilita starea depresiva a tatalui?

Ipotezele de la care se poate incepe terapia pot fi: granitele foarte permeabile intre subsistemul parintilor si cel al copilului si, parerile diferite ale celor doi sotii in ceea ce priveste comportamentul corect a lor fata de copil nu ajung la nici un rezultat comun, amandoi supraimplicandu-se.

Delia Ciobancan,
Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Cabinet Individual de Psihologie Delia Ciobancan
http://cabinet-psihologic-online.ro/


Numar vizualizari: 3503




Adauga comentariu