Incearca noul chat AUDIO-VIDEO la un pret promotional!
BETA
Inregistreaza-te

Sorin Dumitru

Psihoterapeut in relatia de cuplu, Coach, Sexolog

Varsta: 31 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Sexologie, Analiza tranzactionala, NLP, Psihoterapie experientiala
Apreciere




Femeia de-a lungul istoriei

Poza
07 Martie 2012

Omul, ca specie, a aparut acum un milion de ani, insa a inceput sa se distinga de restul animalelor abia acum vreo 50.000 de ani. El ar fi vrut sa inceapa mai devreme, dar a crezut-o pe sotie cand i-a spus: "ma machiez, vin in cinci minute!".

Egalitatea intre barbat si femeie a tot existat in acest timp. Oamenii traiau in grupuri si mancau in urma vanatului si culesului. Grupurile aveau un stramos comun. Traiul se facea in familie, la fel si reproducerea. Nu exista casatorie, pentru ca nu era nevoie de o alta familie. Erai deja inclus in una mare. Evident, nici fidelitate nu exista - orice sora si orice ruda era la fel de buna. Am sa ma opresc aici fara sa mentionez canibalismul, mortile premature si cruzimea din perioada respectiva pentru ca nu are legatura cu feminitatea, dar le-am mentionat pentru cei/cele care credeau ca "atunci era cel mai bine".

Urmatorul nivel a fost descoperirea repetitiilor, ciclurilor, ceea ce a dus la agricultura si la a nu mai plimba coliba din loc in loc. Aceasta perioada de turnura de acum 40.000 - 60.000 de ani a dus la inegalitatea dintre sexe. Daca inainte barbatii vanau si femeile culegeau si mancarea era pentru toti si toata lumea era egala in a-si aduce contributia, agricultura a creat o ierarhie. Daca exista un echilibru intre zeitatile feminine si masculine inainte, acum zeitatile masculine au preluat conducerea.

Motivul? Barbatul muncea la camp mai eficient, pentru ca, in medie, un barbat are mai multa putere fizica decat o femeie, iar femeile care munceau si ele la camp, aveau sanse mari sa piarda copilul. Deci fetele/femeile care aveau mai multa grija de ele (poate "mai puturoase" din perspectiva barbatului) si-au dus samanta mai departe, cum se zice. Natura a tinut cu ele.

La inceput, clanurile s-au pastrat. Femeile creau o gradinita unde "coseau" piei, blanuri, impleteau rachita, gateau si aveau grija de copii, iar barbatii mergeau la munca. Barbatul avea grija de supravietuire, femeia avea rol suportiv, prin urmare rolul barbatului parea mai important si, astfel, a ajuns sa si-o ia in cap (schimband zeii, in principal - ceea ce a dus la schimbarea culturii). Acesta este momentul cand barbatul a inceput sa aduca resurse si femeia sa aiba grija de casa.

Urmatorul pas, a fost tribul (mai multe clanuri de aceeasi rasa impreuna). Fiindca fiecare trib avea zeul lui (din care credeau ca se trag), membrilor clanurilor le era frica sa nu li se dilueze sangele si a fost o trecere treptata de la sex in clan la casatorii ai membrilor din clanuri diferite (unele tolerate de ambele clanuri, altele nu - cum se intampla inca). Fiindca resursele erau putine si fiindca fiecare tinea ca sangele lui sa supravietuiasca, a aparut casatoria (cu ritual cu tot) care sa mentina resursele in familie - nou formata familie.

Femeia a inceput sa fie unica. Nu mai era una din multele verisoare ce putea fi aleasa pentru sex, ci era partenera cuiva anume. Nu era, insa, in pozitie sa aleaga a cui anume. Femeia, fiindca era in grupul de suport si nu de supravietuire si, deci, fiindca nu era un cetatean de prim rang, putea fi data de batranul clanului catre un alt clan din diferite motive. Si baietii erau dati, dar in general pentru puterea de munca sau razboi. Fetele mai mult pentru sex. Homosexualitate, apropos, era si pe vremea aceea.

Apoi a venit vremea imperiilor. Imperiul reunea mai multe rase sub un zeu si mai mare. Mitologia religioasa era constant adaptata sa includa noi regiuni si noi triburi (coreland lupta dintre triburi cu luptele dintre zei), astfel ca imperiul sa aiba consistenta si oamenii sa nu se razvrateasca. Aici isi are originea societatea asa cum o cunoastem azi, este ceea ce se numeste civilizatie. Au aparut regulile impotriva incestului si astfel casatoria a devenit obligatorie, nu neaparat cu o singura femeie. Avand in vedere ca supravietuirea tinea in continuare de munca fizica, femeia era in continuare vazuta ca fiinta inferioara. In continuare a avea baiat era o binecuvantare, a avea o fata insemna sa cresti… animalul de casa al altuia. Mai mult, fiindca baietii alegeau cuplul, parintii fetei, ca sa aiba o mana de barbat din cand in cand (adica un ginere) le faceau pe fete niste achizitii cat mai atractive… adaugand ceea ce a dobandit numele de zestre.

Aceasta epoca inca exista si o numim acum traditionalism. Majoritatea oamenilor inca se afla in ea sau se bazeaza pe ea. Motivul pentru care se fac nunti, botezuri si alte evenimente religioase are legatura cu traditia. Traditiile (superstitiile, colindele etc.) sunt din epoca magica a clanurilor, dar au fost incluse de religie intr-un sistem de credinte mai complex, astfel incat diferitele culturi disparate sa poate coabita. Un lucru minunat, de altfel, si-i multumim religiei pentru rolul mare pe care l-a avut in a aduce oameni impreuna.

Femeia, in traditionalism, a invatat sa fie suportiva pentru barbat. A acceptat rolul de personaj secundar, inferior, pentru ca in traditionalism totul are un loc al lui, si acesta este locul femeii. Femeia a invatat sa se sacrifice. A mai invatat sa daruiasca copii sotului si sa sufere cumplit daca nu-i ofera, sau daca nu-i ofera fii. Acesta este rolul ei si este foarte afectata daca nu-l face, pentru ca simte ca-si rateaza scopul in viata.

Barbatul in traditionalism crede ca este stapanul universului. El poseda pamanturi, unelte, masini, oameni, femei si copii. El nu-si imparte viata cu o femeie, el are o femeie. El va folosi fraze precum "femeia si masina sa n-o imprumuti niciodata", de parca femeia inca este bunul lui pe care poate sa-l imprumute. Barbatul traditional va cere multe si nu va fi dispus sa ofere, iar femeia traditionala va da multe fara sa ceara nimic. Femeia traditionala va vrea sa-l agate pe barbatul ei prin casatorie si sa-i ofere copii. Barbatul traditional va fi tentat sa insele, pentru ca vede lumea in termeni de cuceriri si posesiuni.

Epoca moderna nu a adus schimbari importante in relatia dintre barbat si femeie. Barbatii din toate rasele au inceput sa fie egali intre ei, sclavagismul a fost abolit, femeile au devenit si ele egale cu celelalte femei, dar exista inca o diferenta perceputa de calitate intre cele doua sexe. Totusi, drumul catre asa-zisa emancipare a femeii incepea sa se deschida - femeile incepeau sa lucreze in fabrici si uzine inca din anii 1800.

Schimbarea s-a produs abia in epoca post-moderna sau contemporana. A aparut feminismul (care a avut si el trei stadii principale) si femeile au inceput sa indrazneasca sa se vada egale cu barbatul (intr-un fel sau altul, depinde de ce nivel al feminismului vorbim).

Primul tip este feminismul liberal. El este o extensie a ideii "toti oamenii sunt egali", pentru a include si sexul feminin. In aceasta abordare a vietii, femeile se vad egale cu barbatii si ca putere si ca inteligenta si ca abilitati. In principiu, diferenta este doar de organe sexuale, dar femeile sunt la fel de buni barbati ca si barbatii.

Fiindca este prima oara dupa mii de ani cand femeia a indraznit sa nu mai fie considerata un animal fara minte al barbatului, nu putea sa nu aiba ranchiuna pe acesta din urma. Toata suferinta feminina a fost pusa in carca barbatului, despre care crede ca a oprimat-o, a impiedicat-o sa se manifeste si a tinut-o cu forta in inferioritate. Se numeste liberal, pentru ca este o miscare ce a eliberat femeia de sub opresiunea masculina.

O femeie care a imbratisat acest tip de feminism este o femeie puternica, in control, care face si ea la randul ei cuceriri, care conduce afaceri, care nu are timp de familie, la fel ca barbatul si care, uneori, isi domina partenerul. Alteori exista o diferenta intre casa si lume si femeia poate fi masculina in lume si feminina (traditionala) cu sotul ei. In general nu suporta sa fie dominata, nu suporta barbatii care se cred superiori femeilor (nicio femeie post-modernista nu-i suporta si nici prea multi barbati post-modernisti nu se dau in vant dupa ei) si tind sa se confrunte singure cu viata; au dificultati in a cere ajutor.

Al doilea tip care a aparut este feminismul radical. Un grup de femei au hotarat ca nu mai vor sa fie barbati. Au devenit mandre ca sunt femei si au inceput sa-si cultive feminitatea. Feminismul radical accepta ca exista diferente intre sexe - de valori, dorinte, moduri de cunoastere si relationare la lume - barbatii fac ierarhii, femeile fac legaturi, barbatii sunt individuali, femeile sunt relationale. In continuare barbatii sunt de vina pentru nefericirea femeilor, pentru ca si-au impus valorile lor. Si le-au impus atat de tare, ca femeile s-au straduit sa fie barbati, doar ca sa fie si ele vazute si apreciate. Feministele radicale vor pune accent pe valorile feminine.

O femeie din aceasta categorie este ok sa fie femeie, nu incearca sa urce pe scara ierarhica (masculina), este interesata de arta, de frumos, de emotii si are mari sanse sa fie cucerita de magia din religiile orientale. Punctul comun este intuitia. Religiile stravechi se bazeaza pe intuitie (chiar daca ele spun ca pe fapte concrete si logica) si femeile sunt mai deschise catre acest tip de cunoastere.

Ele tind sa ofere caldura, iubire si sunt bune mame cu cei din jur. Ca partenere, sunt incantate de sexualitatea lor, se bucura de ea si le place sa fie dominate, posedate (ceea ce feministele liberale nu accepta) si sa-si urmeze barbatul. Spre deosebire de femeile traditionale care-si urmeaza barbatul pentru ca "asa trebuie", dar, daca ar putea, i-ar da la glezne, femeia de la acest nivel accepta sa fie femeie (nu doar tolereaza). Sotul sau partenerul ei este, adesea, evoluat la randul lui (post-modernist sau macar modernist), pentru ca supunerea ei nu este un semn de inferioritate sau slabiciune, ci de putere: are curajul sa se lase dominata. si doar in fata unui barbat evoluat la randul lui poate sa faca asta fara sa-si piarda demnitatea.

Al treilea val de feminism a ajuns la concluzia ca intotdeauna in lume au fost mai multe femei decat barbati, adica au fost si sunt dominante ca numar. Prin urmare, nu au pe cine altcineva sa dea vina decat pe ele insele. Si aleg sa se ierte. Ceea ce inseamna, mai exact, ca un grup de femei a ales sa nu se mai planga. A ales sa nu mai fie victime. De aceea acest curent se numeste feminism puternic.

O femeie la acest nivel accepta diferentele si asemanarile dintre femei si barbati, nu incearca sa demonstreze nici ca este un barbat puternic, nici ca este o femeie slaba, ci este ceea ce este. Se accepta si se iubeste. Tinde catre feminitate, desigur (pastreaza valorile feminismului radical), se bucura de ea si este in control in orice situatie. Poate fi barbatoasa cand e cazul si feminina in celelalte situatii. Nu mai are nimic cu barbatul de data asta si le zambeste cu caldura misoginilor, asa cum ii zambesti unui copil care vorbeste cu convingere de Mos Craciun. De ce? Pentru ca superioritatea masculina (sau feminina sau a oricarei rase) si Mos Craciun sunt la fel de reale. Exista, cu siguranta, diferente, dar nu exista criterii dupa care sa se stabileasca superioritati.

Iata, deci, o harta catre evolutie si, inevitabil, catre fericire. Te afli unde ai vrea sa fii? Ai vrea sa te bucuri mai mult de viata? Presupunand ca ai raspuns cu "da" J, ce te impiedica sa-ti manifesti potentialul? Ce te impiedica sa fii acea femeie minunata, iubitoare si dorita care ai putea sa fii? (pentru cititorii barbati… cititi printre randuri)

Mentionez ca informatiile antropologice din acest articol sunt preluate din cartea Boomeritis de Ken Wilber, pe care o recomand cu toata inima.

Sorin Dumitru
Psihoterapeut, Consilier psihologic, Coach

Cabinet individual de psihoterapie, consiliere si coaching
consilieresicoaching.ro


Numar vizualizari: 2791




Adauga comentariu

Monica
Miercuri, 31 Octombrie 2012, ora 09:14
Foarte interesant si cu inlantuire naturala de idei ,cu o prezentare obiectiva